Colindele, ca manifestare a traditiei si obiceiurilor mostenite
Din Bucovina si pana in Oltenia, din Dobrogea si pana in Banat, obiceiul popular al colindelor traieste intens in seara de ajun si in zilele de Craciun si Anul Nou. Influentate atat de conceptele bisericesti cat si de vechile practici pre-crestine, colindele sunt purtate din casa in casa de catre cete de colindatori pentru a vesti sarbatoarea si a ura de bine gazdelor sau celor ce deschid usa.
Toate traditiile romanesti de Craciun au o varsta mai veche decat crestinismul, iar conceptia sarbatorii in sine echivaleaza cu practicile arhaice, pagane, ale societatilor antice. In jurul datei stabilite pentru solstitiul de iarna, popoarele indo-europene celebrau moartea si renasterea ulterioara a Zeului-Soare, identificat cu Saturn la romani si cu zeul Mithra la iranieni. In general, mistica sarbatorii este acceasi; zeul imbatraneste si moare, insa renaste odata cu noul an si marcheaza inceputul unui nou ciclu solar.
Termenul de "Craciun"se presupune ca provine din cuvantul latin "creatio" care inseamna creatie, nastere. Legenda spune ca Fecioara Maria, impreuna cu Iosif, rataceau din casa in casa in Bethleem, ajungand intr-un tarziu la casa unui om numit Craciun, care le da adapost in grajd.
Colindele sunt texte ritualice, preluate ca obiceiuri populare, care povestesc despre nasterea Mantuitorului, despre venirea celor trei magi si aparitia stelei pe cer, cea care a vestit nasterea lui Iisus. Unele sunt create de autori anonimi, din popor, si au caracter specific, original sau au fost propagate de catre primii crestini in toate teritoriile cucerite sau sub influenta romana. Altele sunt colinde culte, create de preoti ai Bisericii sau de compozitori de muzica culta. Iata vin colindatorii" de Tiberiu Brediceanu, "O, ce veste minunata" de D.G. Kiriac, "Domnulet si Domn in cer" de Gheorghe Cucu sunt cateva exemple de colinde culte, dar care exista si in diferite variante modificate la nivel regional.
Colinde si obiceiuri populare pentru fiecare regiune
Desi colindele cantate sunt in mare parte asemanatoare pe tot cuprinsul tarii, exista si aspecte regionale ale preferintei pentru anumite colinde, sau colinde specifice anumitor zone.
Colindatul in Ajun se face seara si, in general, cetele sunt formate din copii, de la 6 pana la 15 ani, majoritatea baieti (in traditia romaneasca, fetele merg mai rar la colindat), deoarece ei exprima puritatea, veselia si sufletul neintinat. Acestia nu au urari lungi si, de obicei, ei sunt cei care colinda "cu steaua". In Muntenia, Oltenia, Transilvania si Dobrogea, se merge cu mos-ajunul sau la colindeti/colindete. In Banat, Crisana si unele parti din Transilvania se foloseste denumirea de pitarai (pentru colindatori), iar in Bihor se foloseste verbul "a cucuta" pentru a colinda.
Daca in seara de Ajun, primii colindatori si vestitori ai Nasterii Domnului sunt copiii, in prima zi de Craciun, inca de dimneata, se aduna cetele de flacai si pornesc sa colinde la portile satenilor.
In Muntenia, pe langa colindele obisnuite, specifice sunt colindele "Sus boieri nu mai dormiti", "Ia te scoala tu domn bun", "Maria se preumbla", "Ia sculati boieri sculati". In Dobrogea, dintre colindele regionale se pot aminti "De cand Domnul s-a nascut" si "Asta seara-i seara mare". In Ardeal, una din cele mai frumoase colinde este "Coborat-o coborat", dar si "D-auzi gazda ori n-auzi", "Plecat-or", "Astazi Domnul s-o nascut". Aici, dar mai ales in Maramures, este foarte popular Vilfaimul, Vicleimul sau Irozii, un fel de piesa de teatru populara despre nastrerea lui Iisus, venirea magilor si regele Irod, care inainte se juca in biserica, insa se poate juca si in sat. In Moldova si in zona Cavnic din Maramures s-au pastrat obiceiuri populare cu radacini stravechi, si anume personajele mascate in diavoli, moartea, mosi si alte personaje cu masti grotesti, care umbla mascati timp de trei zile si nu au voie sa-si dezvaluie identitatea. Acestia sperie gazdele si lumea de pe strada sau de pe ulite si se spune ca femeile si fetele trebuie sa se fereasca de ei. Bucovina este o alta zona cu traditii romanesti seculare, unde Craciunul este asteptat de toata familia si intampinat cu obiceiurile populare mostenite din stramosi: colindatorii se aduna in cete de cate 6 persoane, in frunte cu un vataf sau calfa.
Chiar daca la oras multe din obiceiurile colindului au fost lasate deoparte, colindele tot mai rasuna la usi, iar colindatorii, mai ales copii, nu au renuntat sa aduca vestea Nasterii Domnului in case.

Un cuvânt atât de vechi care parcă mereu rămâne nou. Încerci să îi găseşti data expirării şi vezi că nu are aşa ceva. Un cuvânt care a rezistat încă de la început şi care există până şi azi. Toată lumea vorbeşte de dragoste, toată lumea caută dragoste şi cu toate astea încă ne întrebăm: ce este dragostea? Dragostea este cea în numele căreia se fac multe astăzi.

Cu toate că şi-a cam pierdut adevărata însemnătate, ea încă mai supravieţuieşte aşa cum poate prin persoane şi locuri care încă îi mai dau prioritate. Dacă vei întreba astăzi ce este dragostea vei primi fel de fel de răspunsuri şi foarte posibil vei fi debusolat când vei vedea că marea majoritate vede dragostea într-un fel anume. Într-un fel diferit de tine. Şi până la urmă, ce este această dragoste care te ridică dar te şi coboară? Când găseşti dragoste nu reuşeşti să ascunzi acest lucru. Devi altfel şi aceasta se vede prin tot ceea ce faci. Într-o singură clipă poţi ajunge în centrul universului. Spusesem mai devreme că te poate coborâ. Să nu mă înţelegeţi greşit. Lipsa ei te poate doborâ!

În ziua de astăzi poate nu se mai acordă aceiaşi valoare dragostei. Se vorbeşte mai uşor despre ea. Se vorbeşte superficial. Ce uşor se ajunge la termenul „Te iubesc!”. Şi totuşi, aceasta este dragostea? Oare, dragostea nu se transformă treptat doar în pasiune? Ce transformări a suferit dragostea de-alungul timpului? Am putea doar să ne uităm puţin la numărul tot mai mare de divorţuri. Undeva se greşeşte. Ceva nu mai funcţionează cum trebuie. Foarte probabil marea greşeală este confundarea dragostei cu o simplă pasiune. Şi cum le poţi deosebi? Cum îţi poţi da seama că nu ai doar o pasiune pentru cineva?

Ei bine, pasiunea trece. La început e extraordinar, iar în timp, focul se stinge. Dragostea este exact invers. Începe firav şi pe zi ce trece începe să se facă tot mai mare. Din pasiune nu poţi face sacrificii pentru persoana iubită. Astăzi dragostea este percepută greşit. Auzisem că de în Germania se vor face certificate de căsătorie valabile pe o durată de şapte ani. După şapte ani dacă cei doi nu se mai înţeleg se pot considera necăsătoriţi fără a mai fi nevoie de vreun divorţ. Dacă se înţeleg bine nu îi obligă nimeni să îşi reînoiască certificatul de căsătorie. În special tinerii cred că dragostea este o destinaţie. Ceva pe care trebuie să îl atingi. Dragostea a devenit o destinaţie în ziua de astăzi iar aceasta este de altfel o greşeală. Dragostea trebuie să fie un mod de viaţă, trebuie să fie modul tău de a „călătorii” prin viaţă. Dragostea nu are cantitate, unitate de măsurare, nu are contraindicaţii, nu expiră, nu costă nimic, se poate împărţi GRATUIT. Mai mult dragostea este singurul lucru pe care dacă îl dai nu sărăceşti şi din contră: te îmbogăţeşti!

Cu siguranţă că dacă cei care caută dragostea vor oferi dragoste, vor primii şi ei dragoste. După cum proverbul spune „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, tot aşa ceea ce ai vrea să primeşti, oferă tu mai întâi. Când vorbeşti de dragoste, acest principiu funcţionează la capacitate maximă. Atunci când spui „Te iubesc” din tot sufletul şi este vorba de dragoste, este imposibil să nu oferi ce ai mai bun şi la rândul ei, acea persoană să nu ofere ce are mai bun pentru tine.

Dragostea este acel lucru care mişcă rotiţele Universului. Îndrăzniţi, dragostea nu muşcă

Ma gandesc mult in ultima vreme la ce "timpuri interesante" traim, evit sa folosesc timpuri "grele". Daca pana acum lucrurile mergeau, asa de la sine, dar mergeau, acum nimic nu mai merge, acum se simte ca nu avem o directie, nici noi ca tara, unele firme si pana la urma fiecare dintre noi care daca am mers pana acum la intamplare suntem scuturati si pusi sa ne cautam directia, sa ne cautam pe noi. Grea sarcina avem!

Eu simt iar nevoita sa renasc, ma simt iar nevoita sa mai dau jos o foita, sa mai curat trandafirii de spini... sa fac curat de tot felul de buruieni care s-au adunat in viata mea, cu voia sau fara voia mea. Dar aceste buruieni daca nu vor fi indepartate imi vor sugruma orice traire, orice proiect, orice gand bun.

Ma simt invadata de credinte si ganduri de genul: "si cum va fi?!" insa ma lupt cu ele. Viitorul meu stiu ca mi-l pot creea singura si perioada urmatoare este doar o schimbare de macaz, atat tot.

Incerc sa vad viata intr-o lumina calda si frumoasa desi afara e frig. Aceasta lumina calda si frumoasa e data de clientii mei, cursantii mei si proiectele mele care sunt bine primite si ajuta multa lume. Asta ma face sa merg inainte si asta ma face fericita.

Mesajul meu acum este: eu sunt, eu merit, eu am limitari, eu exist, eu fiintez, eu daruiesc, eu iubesc... intr-o viata noua.

De ce in fiecare moment al vietii simtim nevoia sa avem pe cineva alaturi? O persoana sincera careia sa ii spunem fievare sentiment ce ne patrunde sufletul? De ce atunci cand credem ca am gasit aceasta persoana,in cel mai scurt timp posibil ni se naruie
Oare acest lucru vrea sa ne demonstreze ca nu este nimeni capabil sa ne inteleaga ,sa ne fie alaturi mereu? Stiu ca uneori ne convingem sg k am gasit ceea ce cautam,,,,,,,dar cred ca avem dreptul la speranta ca intr-un moment al vietii vom cgasi rezultatul cautarilor noastre…..
Uneori ceea ce ni se intampla zilnic sunt o cale spre maturizare,un pas mai aproape de acel moment al vietii in care vom simti ca totul este impecabil,ca toate dorintele ne sunt indeplinite…. Sa speram ca acele momene nu vor intarzia sa apara…………..sa speram…………doar atat putem face……..sau sa incercam sa ne grabim acei pasi catre momentul mult asteptat……..
Bubu .