Afrodita gr.Ἀφροδίτη (denumită de romani Venus) reprezintă în mitologia greacă zeiţa frumuseţii.

Sandro Botticelli: "Naşterea lui Venus"

Cipru - Stâncile lui Afrodita / Venus
Potrivit legendei, s-a născut în Cipru. “Stâncile lui Afrodita / Venus” se găsesc pe ţărmul sudic al insulei, pe locul unde - potrivit mitologiei greceşti - a căzut în apa mării înspumate organul masculin de reproducere al zeului Uranus, amputat de rude geloase. Aici s-ar fi născut, din valurile mării învolburate, zeiţa dragostei Afrodita / Venus. Legenda constituie tema mai multor tablouri pictate de artişti renumiţi.
Deşi zeiţă a frumuseţii, Afrodita este căsătorită cu zeul şchiop, hidosul Hefaistos, care era şi fierarul zeilor. În privinţa naşterii ei există două variante: prima ar fi că este fiica lui Zeus şi a Dionei, cealaltă spune că s-a născut din spuma mării. Cu toate că este căsătorită cu Hefaistos (Hephaestus), a fost iubită de zeii Ares, zeul războiului, Dionysos, Hermes şi Poseidon , precum şi de muritorii de Anchises şi Adonis.
A avut mai mulţi copii: cu zeul Hermes pe Eros, cu Ares pe Anteros şi pe Harmonia, cu muritorul Anchises pe Aeneas (personajul principal din epopeea virgiliană Eneida) etc.
În legătură cu farmecul şi puterea Afroditei circulau numeroase legende: un episod cunoscut este infidelitatea ei faţă de Hephaestus care, descoperind prin surprindere legătura ei cu Ares, a chemat toţi zeii Olympului drept martori. Un alt episod celebru este judecata lui Paris: Zeus a poruncit ca mărul de aur aruncat de Eris, zeiţa vrăjbei şi revendicat în egală măsură de Hera, Atena şi Afrodita, să fie acordat de un muritor, Paris, celei pe care o va socoti el mai frumoasă. Cele trei zeiţe s-au înfăţişat înaintea lui Paris pe muntele Ida şi au început să-şi laude farmecele, promiţându-i fiecare câte un dar. Cucerit de frumuseţea Afroditei şi de darul făgăduit de ea - acela de a o lua de soţie pe cea mai frumoasă muritoare, pe Elena din Troia - Paris i-a dat ei mărul.
Alegerea Afroditei şi răpirea Elenei au constituit originea războiului troian. În cursul acestui război, în care rivalele ei, Hera şi Atena, au sprijinit tabăra adversă, Afrodita i-a ajutat în mod constant pe troieni, în special pe Paris şi pe Aeneas. Ea a fost rănită în luptă de către grecul Diomede. Dacă nu a putut împiedica moartea lui Paris şi distrugerea Troiei, în schimb, salvarea lui Aeneas se datorează Afroditei, care l-a ajutat să ajungă pe ţărmurile Italiei. Tot datorită acestui fapt, zeiţa era socotită, sub numele de Venus, drept divinitate protectoare a Romei. Afrodita avea sanctuare celebre la Paphos, Cnidus, Delos, Sicyon etc. Cultul ei era celebrat în întreaga lume helenică, cu precădere în insulele Cipru şi Cythera.

Vlădeni, Iaşi
— Comună —
47°42′N 27°33′E / 47.7, 27.55
Ţară România
Judeţ Iaşi
Localităţi componente Vlădeni, Alexandru cel Bun, Borşa, Broşteni, Iacobeni şi Vâlcelele
Guvernare
- Primar Cătălin Brânzanu[1] (PSD, ales 2008)
Populaţie (2007)
- Total 4,625 locuitori
Cod poştal 707590
Site: Primăria Vlădeni (ro)

Amplasarea în cadrul judeţului
Vlădeni este o localitate din judeţul Iaşi, Moldova, România, reşedinţă a comunei cu acelaşi nume.

Cuprins
1Localizare
2 Localizarea
3 Relieful
4 Hidrografia
5 Note


Localizare
Este situat la 45 km de municipiul Iaşi pe DJ 282 C şi la aproximativ 46 km pe calea ferată Iaşi-Dorohoi. Comuna are în componenţă satele:

Vlădeni, reşedinţa de comună;
Alexandru cel Bun, situat la o distanţă de 6,1 km;
Borşa, situat la o distanţă de 3,0 km;
Broşteni, situat la o distanţă de 7,5 km;
Iacobeni, situat la o distanţă de 5,0 km;
Vâlcelele, situat la o distanţă de 5,0 km
Localizarea
Vecinii comunei sunt:

spre nord: Andrieşeni;
spre nord-vest: Şipote;
spre sud-vest: Gropniţa;
spre sud: Movileni;
spre sud-est: Ţigănaşi;
spre est: Probota şi Roşcani.
Relieful
Teritoriul comunei Vlădeni se află amplasat în Câmpia Jijiei (sau Moldovei), subdiviziune a Podişului Moldovei.

Hidrografia
Principalul curs de apă este râul Jijia. Imediat în aval de teritoriul comunei Vlădeni, are loc confluenţa cu râul Miletin, afluent de dreapta al râului Jijia. Dintre lacuri, se găseşte aici Acumularea Hălceni, amplasată pe râul Miletin, care alimentează cu apă potabilă localitatea Vlădeni şi alte sate, asigură necesarul de apă pentru umplerea şi primenirea amenajării piscicole Vlădeni şi constituie sursă de apă pentru irigaţii

PROACTIUNE PENTRU MEDIU

CUM SA NE PURTAM CU PERSONALUL DE SERVICIU Pe vremuri exista posibilitatea angajarii unui personal de serviciu permanent ce locuia in aceeasi casa cu stapinii si care primea cu timpul stautul de membru al familiei. Conditiile actuale fac imposibila aceasta situatie si ne multumim cu un personal angajat temporar - doamna care vede de copil cind suntem la serviciu , omul care ne bate covoarele , femeia care vine zilnic citeva ore , o data pe saptamina sau la doua saptamini. Ca sa gasesti o asemenea persoana de care sa fii multumit si sa fie si de incredere e foarte greu. Dar este si mai greu sa o pastrezi. Se cuvin citeva recomandari mai ales pentru tinerele casatorite , cele care neavind experienta risca sa fie coplesite de grijile casei , pe care pina acum nu le-au avut. Azi , a avea un ajutor nu este un lux , ci o necesitate. Niciodata o intelectuala nu va putea face treburile casei tot atit de bine ca o persoana calificata sau , daca le va face , o va face pe riscul ei. In tinerete , ne imaginam ca putem face totul : serviciu , cumparaturi , mincare , spalat rufe , curatenie , si , in plus , sa ne ingrijim si sa ne educam copiii. Mentalitatea din societatea noastra pastreaza un respect aproape sacru pentru timpul liber al barbatului , timp in care acesta citeste ziarul sau dedezleaga cuvinte incrucisate. Oare se intreaba cineva cite casnicii se destrama din aceste motive ? Femeia imbatrineste sau se acreste inainte de vreme , iar barbatul , satul de reprosuri , incepe sa vina mai rar pe acasa , pina nu mai vine deloc. Un ajutor intr-un menaj unde cei doi lucreaza va fi intotdeauna binevenit , pentru ca mamele , matusile , bunicile care se ofera sa-l dea au si ele grijile lor. Atentie , insa ! O femeie se angajeaza numai cu o recomandare din partea unei cunostinte in care avem incredere. Prima data cind va veni sa lucreze nu ne va fi prea utila pentru noi , pentru ca va trebui sa se familiarizeze cu casa. Este total gresit sa-i oferim un pret mai mare decit cel obisnuit pretinzindu-i sa termine intr-o zi tot ce avem de facut. Nu va putea si nici nu va veni altadata. De aceea , cu o seara inainte de a face curatenie vom avea grija sa facem ordine in casa. Este pacat ca pe banii nostri , care de cele mai multe ori nu sunt multi , sa lasam pe cineva strain sa caute prin dulapuri si prin camerele copiilor rufele care urmeaza a fi spalate sau sa spele cesti si scrumiere. Abia acum vom sti precis ce are de facut si ce poate face a doua zi , chiar daca uneori va sta mai mult , iar alteori mai putin. Putem chiar sa-i facem o lista de treburi , pe care o va executa cu mai multa placere decit daca-i dam o indicatie vaga - faci curat. Pentru a avea o casa curata metoda este mereu aceeasi : aspirat , sters parchetul , praful si un lucru care trebuie facut temeinic - ori baia , ori bucataria , ori spalatul rufelor , ori spalatul geamurilor. Sa incercam sa stabilim o ora fixa cind incepem si sa nu uitam sa fim politicosi. O cafea , o prajitura , o gustare la ora zece , un prinz usor nu ne ruineaza , dar persoana care vine sa ne ejute , tratata cu prietenie , va reveni cu placere oricind o vom chema. Este mai bine sa incuiem lucrurile de valoare sau banii , pentru ca vom fi obsedati ca am fost furati , chiar daca pierdem noi insine bratara la care tineam atit de mult. Sa nu exageram si sa incuiem tot , cum ar fi de exemplu mincarea. Este un gest care ne dezonoreaza. Sa ne ferim sa facem confidente , iar daca le facem sa nu ne miram ca stie tot orasul ce se petrece in casa noastra. Lucrurile stau putin altfel cind persoana angajata vine zilnic. Nu vom mai stringe paturile , nu vom spala cestile si paharele , ci ne vom exprima clar dorintele pentru ziua respectiva. Daca nu procedam astfel , riscam ca avind un invitat sa gasim casa intoarsa pe dos , in plina curatenie generala. Si un ultim sfat - nu faceti observatii pe un ton ridicat la sfirsitul unei zile de munca , chiar daca sunt justificate. Le veti face cu proxima ocazie si vor fi mult mai bine primite.

bubu

Colindele, ca manifestare a traditiei si obiceiurilor mostenite
Din Bucovina si pana in Oltenia, din Dobrogea si pana in Banat, obiceiul popular al colindelor traieste intens in seara de ajun si in zilele de Craciun si Anul Nou. Influentate atat de conceptele bisericesti cat si de vechile practici pre-crestine, colindele sunt purtate din casa in casa de catre cete de colindatori pentru a vesti sarbatoarea si a ura de bine gazdelor sau celor ce deschid usa.
Toate traditiile romanesti de Craciun au o varsta mai veche decat crestinismul, iar conceptia sarbatorii in sine echivaleaza cu practicile arhaice, pagane, ale societatilor antice. In jurul datei stabilite pentru solstitiul de iarna, popoarele indo-europene celebrau moartea si renasterea ulterioara a Zeului-Soare, identificat cu Saturn la romani si cu zeul Mithra la iranieni. In general, mistica sarbatorii este acceasi; zeul imbatraneste si moare, insa renaste odata cu noul an si marcheaza inceputul unui nou ciclu solar.
Termenul de "Craciun"se presupune ca provine din cuvantul latin "creatio" care inseamna creatie, nastere. Legenda spune ca Fecioara Maria, impreuna cu Iosif, rataceau din casa in casa in Bethleem, ajungand intr-un tarziu la casa unui om numit Craciun, care le da adapost in grajd.
Colindele sunt texte ritualice, preluate ca obiceiuri populare, care povestesc despre nasterea Mantuitorului, despre venirea celor trei magi si aparitia stelei pe cer, cea care a vestit nasterea lui Iisus. Unele sunt create de autori anonimi, din popor, si au caracter specific, original sau au fost propagate de catre primii crestini in toate teritoriile cucerite sau sub influenta romana. Altele sunt colinde culte, create de preoti ai Bisericii sau de compozitori de muzica culta. Iata vin colindatorii" de Tiberiu Brediceanu, "O, ce veste minunata" de D.G. Kiriac, "Domnulet si Domn in cer" de Gheorghe Cucu sunt cateva exemple de colinde culte, dar care exista si in diferite variante modificate la nivel regional.
Colinde si obiceiuri populare pentru fiecare regiune
Desi colindele cantate sunt in mare parte asemanatoare pe tot cuprinsul tarii, exista si aspecte regionale ale preferintei pentru anumite colinde, sau colinde specifice anumitor zone.
Colindatul in Ajun se face seara si, in general, cetele sunt formate din copii, de la 6 pana la 15 ani, majoritatea baieti (in traditia romaneasca, fetele merg mai rar la colindat), deoarece ei exprima puritatea, veselia si sufletul neintinat. Acestia nu au urari lungi si, de obicei, ei sunt cei care colinda "cu steaua". In Muntenia, Oltenia, Transilvania si Dobrogea, se merge cu mos-ajunul sau la colindeti/colindete. In Banat, Crisana si unele parti din Transilvania se foloseste denumirea de pitarai (pentru colindatori), iar in Bihor se foloseste verbul "a cucuta" pentru a colinda.
Daca in seara de Ajun, primii colindatori si vestitori ai Nasterii Domnului sunt copiii, in prima zi de Craciun, inca de dimneata, se aduna cetele de flacai si pornesc sa colinde la portile satenilor.
In Muntenia, pe langa colindele obisnuite, specifice sunt colindele "Sus boieri nu mai dormiti", "Ia te scoala tu domn bun", "Maria se preumbla", "Ia sculati boieri sculati". In Dobrogea, dintre colindele regionale se pot aminti "De cand Domnul s-a nascut" si "Asta seara-i seara mare". In Ardeal, una din cele mai frumoase colinde este "Coborat-o coborat", dar si "D-auzi gazda ori n-auzi", "Plecat-or", "Astazi Domnul s-o nascut". Aici, dar mai ales in Maramures, este foarte popular Vilfaimul, Vicleimul sau Irozii, un fel de piesa de teatru populara despre nastrerea lui Iisus, venirea magilor si regele Irod, care inainte se juca in biserica, insa se poate juca si in sat. In Moldova si in zona Cavnic din Maramures s-au pastrat obiceiuri populare cu radacini stravechi, si anume personajele mascate in diavoli, moartea, mosi si alte personaje cu masti grotesti, care umbla mascati timp de trei zile si nu au voie sa-si dezvaluie identitatea. Acestia sperie gazdele si lumea de pe strada sau de pe ulite si se spune ca femeile si fetele trebuie sa se fereasca de ei. Bucovina este o alta zona cu traditii romanesti seculare, unde Craciunul este asteptat de toata familia si intampinat cu obiceiurile populare mostenite din stramosi: colindatorii se aduna in cete de cate 6 persoane, in frunte cu un vataf sau calfa.
Chiar daca la oras multe din obiceiurile colindului au fost lasate deoparte, colindele tot mai rasuna la usi, iar colindatorii, mai ales copii, nu au renuntat sa aduca vestea Nasterii Domnului in case.